Suprafețele implanturilor dentare Neodent

Acqua™ și NeoPoros







Sistemul de implanturi dentare Neodent vă pune la dispoziție două variante de tratamente de suprafață: Acqua (suprafață hidrofilă) și NeoPoros (suprafață tip SLA).

Suprafața Acqua

Faceți cunoștiință cu tehnologia de suprafață Acqua, dezvoltată pentru a vă imbunătăți munca și rezultatele tratamentului

Creată pentru a ridica și mai mult calitatea sistemului de implanturi dentare Neodent, tehnologia de suprafață Acqua vă ajută să obțineți rezultate mai bune în cazurile clinice în care densitatea osoasă este redusă, precum și în cazurile în care se urmărește o osteoîntegrare mai rapida și mai sporită.

Poza implant dentar Neodent cu suprafață Acqua

Acqua: o suprafață cu activare fizico-chimică inovatoare

Nivelul de hidrofilitate este un factor foarte important în cazul interacțiunii dintre suprafața implantului și substanțele lichide, cum este sangele. Acest lucru devine și mai evident atunci cand se iau în calcul caracteristici precum topografia și rugozitatea (studiu-1).
Poza suprafață hidrofilica Acqua

Această caracteristică este evaluata prin măsurarea unghiului de contact al unei picaturi de lichid aflată pe suprafața implantului (studii-1, 2). În poză se poate observa diferența clară a unghiului în favoarea suprafetei Acqua.

In implantologie, comparând suprafețele hidrofile cu cele hidrofobice se observa diferențe în reacțiile inițiale post-implantare, incluzand diferențe în cazul absorbției factorilor de creștere osoasă și în cazul formarii cheagurilor de sânge (studiu-1).

Hidrofilitatea suprafetei Acqua rezultă într-un contact mai bun între proteinele sanguine și suprafața implantului, facilitând inițierea efectivă a procesului de regenerare osoasă (studii-4, 7, 8).


Cum se obține hidrofilitatea suprafeței Acqua?

Poza suprafață hidrofilă Acqua

Foto comparativ între suprafete: stanga= suprafață hidrofobică (convențională), dreapta = suprafață hidrofilă Acqua. Se observă deasemenea și interacțiunea suprafeței de implant Acqua (electro-pozitivă) cu factorii de creștere prezenți în sânge (electro-negativi)

Activarea fizico-chimica ce are loc în cazul suprafeței Acqua este un factor recunoscut pentru sporirea biocompatibilității suprafețelor tip SLA, dar fară a modifica topografia și rugozitatea, schimbând o suprafață cu încarcatură electro-negativă într-o suprafață cu încarcatură electro-pozitivă.

Este cunoscut faptul ca un strat de oxid de titan este în general electro-negativ, astfel conexiunea implant-celule proteice facându-se indirect, prin punți construite de cationii de calciu divalent. În cazul implanturilor cu suprafață hidrofilă, stratul de oxid de titan este electro-pozitiv iar conexiunea implant-celule proteice se realizează în mod direct. (studii-1, 3).


Un design de suprafață înovativ, proiectat pentru o osteointegrare de succes (studii- 4, 5)

Pe langa stimulul chimic, microtopografia unui implant afecteaza în mod direct adeziunea, proliferarea, diferentierea celulara și mineralizarea (studiu-6).

Aceste caracteristici sunt controlate microscopic prin intermediul unor echipamente avansate care caracterizează nivelele de rugozitate aferente unei osteointegrări de succes.

Poza suprafață hidrofilica Acqua

Formare osoasă superioara (studiu-4)

Poza microscop suprafață hidrofilica Acqua

(foto: comparativ histologic între suprafața hidrofila Acqua (stanga) și o suprafață hidrofobă (dreapta), la 14 și respectiv 28 de zile post-implantare)

Hidrofilitatea suprafeței Acqua rezultă într-un contact mai bun între proteinele sanguine și suprafața implantului, facilitând inițierea efectivă a procesului de regenerare osoasă (studii-4, 7, 8).


Regenerare osoasă sporită în cazurile ce implică biomateriale (studiu-12).


O ofertă osoasă redusă poate produce o fenestrație în jurul implanturilor nou însetate, rezultând în spire de implant expuse și de necesitatea augmentării osoase cu ajutorul materialelor de adiție. Utilizarea implanturilor dentare cu suprafață Acqua în aceste cazuri speciale ajută la sporirea apoziției osoase și a coeficientului BIC (contact-os-implant), comparativ cu suprafețele hidrofobe.

Poza suprafață hidrofilica Acqua în cazul xenogrefei

(foto: studiu histomorfometric ce ilustrează neoformarea osoasă în jurul xenogrefei




Suprafața NeoPoros

Bazată pe conceptul sablării cu particule abrazive și apoi tratarii cu acid (tip SLA), suprafața Neoporos promovează o rugozitate controlată, multumită procesului de fabricație strict. În cadrul procesului de fabricație sunt automatizați și controlați factori precum durata procedurilor, viteza sablării, presiunea și diametrul particulelor folosite în sablare. Studiile arată că suprafața Neoporos este sigură și imbunătățită constant.

Vedere microscopica (2000x și 3000x) a suprafetei NeoPoros.
suprafață implant dentar Neodent
suprafață implant dentar Neodent




Studii

1. Rupp F, Scheideler L, Eichler M, Geis-Gerstorfer, J.Wettîng behavior of dental implants. Int J Oral Maxillofac Implants. 2011 Nov-Dec; 26 (6):1256-66.

2. Bico J, Thiele U, Quéré D. Wettîng of textured surfaces. A: Phyșicochemical and Engîneerîng Aspects 206 (2002) 41–46.

3. Gittens RA, Olivares-Navarrete R, Tannenbaum R,Boyan BD, Schwartz Z. Electrical implications of corroșion for osseoîntegration of titanium implants. J Dent Res. 2011 Dec; 90 (12): 1389-97.

4. Mendonça G, Mendonça BD, Oliveira SL, Araujo AC. Efeitos da diferenciação de célulastronco mesenquimais humanas sobre superfícies de implantes hidrofílicas. In: Implant News, v. 10, n. 6a | PBA | Novembro/Dezembro 2013 ISSN 1678-6661 [111-116].

5. da Silveira BM. Análises omográfica, microtomográfica e histológica entre enxertos em bloco autógeno e xenógeno nas reconstruções ósseas de maxila. Dissertação mestrado ILAPEO. 2013.133 pg.

6. Albrektsson T, Wennerberg A. Oral implant surfaces: Part 1—review focușîng on topographic and chemical properties of different surfaces and în vivo responses to them. Int J Prosthodont. 2004 Sep-Oct; 17 (5): 536-43.

7. Rupp F, Scheideler L, Olshanska N, de Wild M, Wieland M, Geis-Gerstorfer J. Enhancîng surface free energy and hydrophilicity through chemical modification of microstructured titanium implant surfaces. Journal of Biomedical Materials Research A, 76 (2): 323-334, 2006.

8. Kloss FR, Steînmüller-Nethl D, Stigler G, Ennemoser T, Rasse M, Hächl O. In vivo învestigation on connective tissue healîng to polished surfaces with different surface wettability. Clîn Oral Implants Res. 2011 Jul; 22 (7): 699-705.

9. Borges AF, Dias Pereira LA, Thomé G, Melo AC de Mattias Sartori IA. Prostheses removal for suture removal after immediate load: success of implants. Clîn Implant Dent Relat Res. 2010 Sep; 12 (3): 244-8.

10. Faot F, Hermann C, Sartori EM, Basși AP. Tilted implants and prototypîng: a security option for improvîng the anchorage în atrophic maxilla. Gen Dent. 2013 Mar-Apr; 61 (2): 28-31.

11. Lee HJ1, Aparecida de Mattias Sartori I, Alcântara PR, et al. Implant stability measurements of two immediate loadîng protocols for the edentulous mandible: rigid and semi-rigid splîntîng of the implants. Implant Dent. 2012 Dec; 21 (6): 486-90.

12. da Silveira BM. Análises omográfica, microtomográfica e histológica entre enxertos em bloco autógeno e xenógeno nas reconstruções ósseas de maxila.Dissertação mestrado ILAPEO. 2013.133 pg.